Clasament Grecia

Populismul desantat care bântuie lumea politica e pe punctul de a anula toate reusitele celui mai performant guvern postdecembrist. Populismul si prostia. Pentru ca populismul nu merge decât cu prostia la pachet. Promisiunile populiste sunt minciuni ce mizeaza pe prostia cetatenilor care se lasa înselati. În România e principala metoda prin care se încearca câstigarea alegerilor! Mircea Geoana e, în aceste zile, într-o frenetica întrecere cu sine însusi pentru nascocirea celei mai gogonate promisiuni. 25.000 de euro pentru capsunarii repatriati, 1.000 de kilometri de autostrada, salariul minim de 1.000 de lei, 1.000 de noi crese si 1.000 de gradinite, 500.000 de case cu 500 de euro metrul patrat, cea de-a treisprezecea pensie, români care sa zboare în cosmos. Celelalte partide fac eforturi disperate pentru a-l ajunge din urma. Dar aceste minciuni nu dor. Votarea însa, în unanimitate, în Parlament, a celei mai mari cresteri, din toate timpurile, a salariilor unor bugetari, cu 50%, lacrimile Ecaterinei Andronescu, votul ministrului Adomnitei “pentru” si declaratiile ulterioare “împotriva”, lipsa din Parlament a ministrului de finante si a premierului Tariceanu, care aveau datoria sa tempereze elanul populist si demagogic ajuns în faza de a face legi, votul “pentru” al PNL si declaratia presedintelui Basescu care afirma ca va promulga legea fara nici un dubiu, toate acestea arata un populism ajuns în pragul dementei, de o desavârsita iresponsabilitate. Adoptarea legii, în conditiile în care absolut toti parlamentarii stiau ca nu poate fi aplicata, e proba maxima de populism de pâna acum. Aplicarea ei ar arunca în aer economia României si ar încalca tratatul de aderare la Uniunea Europeana. Coautorii prostiei la care au subscris Parlamentul în întregime, Guvernul si Presedintia sunt si liderii de sindicat. Aceasta enormitate politica si economica ar trebui tratata cu un enorm hohot de râs, care sa acopere criza economica mondiala din fundal, cea mai mare de la al Doilea Razboi Mondial încoace. Când vezi însa ca dorinta politicienilor de a ajunge la guvernare e mai puternica decât ratiunea si logica sau interesul României, îti trece si pofta de râs.